La anu‘ pe vremea asta … ne uităm din nou fără emoție, de acasă, la Mondiale
Rezultatele finale ale ultimei etape de Calificări pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar 2022, înregistrate duminică, 14 noiembrie, au confirmat, din păcate, ceea ce am anticipat cu toții că se va și întâmpla: Macedonia de Nord a învins fără probleme Islanda, scor 3-1, pe teren propriu și a reușit să obțină prezența la Barajul pentru Mondiale din primăvara anului viitor.
Victoria tricolorilor cu 2-0 din Liechtenstein contează astfel doar pentru palmares, demisia lui Mirel Rădoi de la conferința de presă susținută ulterior la Vaduz devenind perfect logică. Singurul aspect statistic de menționat este debutul la naționala de seniori la o vârstă neobișnuit de fragedă (15 ani și 8 luni) a lui Enes Sali, fotbalistul celor de la Viitorul Constanța.
În rest… multe regrete și un sentiment general de dezamăgire și frustrare la constatarea ratării prezenței la un nou turneu final, România nemaireușind calificarea la Mondiale din 1998, de la acea înfrângere dureroasă și ploioasă cu Slovenia din Ghencea.
Declinul evident al fotbalului românesc (dacă nu chiar moartea clinică) din ultimele decenii poate fi pus pe seama a numeroși factori. Însă, vorbind strict despre proaspăt încheiata campanie de calificări, putem constata încă o dată, scurt și la obiect, că aceasta ne este valoarea în momentul de față. Atât putem, acestea ne sunt limitele.
La o prima vedere, punctul în plus obținut de adversarii noștri din Macedonia de Nord se datorează victoriei senzaționale obținute de conaționalii lui Pandev în Germania. Adevărul este că nu am reușit să obținem maximum de 6 puncte cu niciunul dintre adversarii noștri accesibili din această grupă – Armenia, Macedonia de Nord sau Islanda, cu care ne-am și luptat de altfel de la început, cu șanse reale pentru locul 2 în grupa.
Remiza anostă cu Islanda de pe noul Ghencea, fără spectatori (deși peste tot în lume, stadionale au fost deschise pentru suporterii imunizați sau cu certificate verzi) a fost cireașa de pe tort pentru o campanie de calificare haotică, de-a lungul căreia au fost trimise scrisori de convocare unui număr uriaș de fotbaliști – peste 60 de jucători diferiți – aflați la momentele respective în forme sportive diametral opuse sau având statuturi diferite în cadrul echipelor de club pentru care evoluau. Așadar, din moment ce naționala nu a dispus de un nucleu solid de maxim 40-45 de fotbaliști, pe care să ne bazăm în cele 10 partide, nu e de mirare că am ajuns unde suntem.
Foto Enes Sali, debut la Națională
Din păcate, premizele pentru viitor nu sunt mai strălucite, întrucât nu se întrevăd schimbări majore în perioada următoare, la nivel înalt, în speță la nivel de federație. Desigur, va fi numit un nou selectioner și vom începe să sperăm la EURO 2024, însă problemele fotbalului nostru autohton sunt mult mai grave și mai spinoase de atât. Sincer, e greu de crezut că ne mai facem bine, parafrazând o expresie din limbajul popular umoristic românesc.
În încheiere, nu ne rămâne decât să remarcăm că și alte națiuni mult mai dotate din punct de vedere fotbalistic decât noi, precum Portugalia lui Cristiano Ronaldo sau campioana europeană Italia, condusă până nu demult magistral de Roberto Mancini, vor trece primăvara viitoare prin emoțiile barajului, așa că… cine suntem noi să ne plângem de milă 😊
Dar o facem, pentru că și barbații plâng câteodată, după cum a recunoscut cu emoție fostul selecționer, la despărțire. Problema e că noi plângem mereu, de aproape 24 de ani.
Text Alex Faur
Foto Facebook Echipa Națională de Fotbal a României
