Lăcătuș, cel mai titrat jucător din istoria Steaua București împlinește astăzi 57 de ani

Legendarul purtător al tricoului cu numărul 7, Marius Lăcătuș a câștigat de 10 ori campionatul național cu Steaua (în 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998), 7 Cupe ale României (1985, 1987, 1988, 1989, 1996, 1997, 1999), 1 Cupă a Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei (1987), finalist în Cupa Campionilor și în 1989 contra AC Milan.

Cel mai important gol din întreaga sa carieră de jucător rămâne cel marcat din lovitură de la 11 metri în poarta celor de la FC Barcelona, pe 7 mai 1986, chiar la Sevilla, în Spania, în fața a 70,000 de spectatori ostili când Steaua obținea cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc: câștigarea Cupei Campionilor Europeni.

Pentru echipa națională, Lăcătuș a strâns 84 de selecții între 1984 și 1998, perioadă în care a marcat de 13 ori. Totodată, cu naționala României a evoluat la Campionatele Mondiale din Italia (1990) și Franța (1998), precum și la Europeanul din Anglia (1996).

În 1983, în perioada de formare a marii echipe de la Sevilla, șeful sectiei fotbal a Clubului Sportiv al Armatei Steaua, “Sfinxul” Ion Alecsandrescu, îl considera pe Marius Lăcătuș, un tânar de doar 19 ani dar de mare perspectivă legitimat la FCM Brașov, ca fiind perfect pentru jocul gândit intenționat ofensiv al echipei, „ în viteză, pe poartă, cu răutate și sînge rece”, relatează Andrei Vochin în cartea sportivă a anului 2001 ‘Super Steaua’. Refuzat categoric și militărește de președintele clubului de sub Tâmpa de atunci, nimeni altul decât Dumitru Dragomir, Alecsandrescu continuă procesul de racolare a “fiarei” mai sus, în biroul prim-secretarului județului Marin Enache, care a primit a doua zi după refuz vizita generalului Victor Atanasie Stănculescu, pe atunci adjunctul ministrului Olteanu.

Mitică joacă tare, motivând presiunea pusă de muncitorii de la Steagul Roșu de a nu vinde prematur vedeta echipei, și nu acordă dezlegarea decât dupa alte intervenții de la nivel local, sau chiar de la șeful Securității care îi recomandă să găsească o metodă pentru a ieși bine cu toții, altfel va fi destituit. Smecher și sclipitor, Dragomir trage de timp în continuare și trece pe actul de vânzare anul 1988, în loc de 1983, provocând furtuna în birourile din București. Convorbirea cu tovarășul Ilie Ceaușescu de după alte câteva zile, promisiunea de transfer a 3 jucători la schimb, plus alte câteva beneficii și aprobări ale vremurilor câștigă în final semnătura corectă și definitivă a lui Marius Lăcătuș în Ghencea. Atât de mult era dorit atacantul în lotul antrenat de Emeric Jenei.

Coechipierul lui Victor Pițurcă din atacul vitezisto-combinativ al Stelei a demonstrat din plin că a meritat toate eforturile, atat pe plan local, cât și în campaniile europene. Deși succesul imens și inegalabil de pe stadionul Sanchez Pizjuan din finala Cupei Campionilor Europeni contra FC Barcelona i se datorează în mare măsură eroului portar Helmut Duckadam, Lăcătuș a jucat titular și a marcat din penalty, învingând tracul celor 22 de ani, după ratările lui Majearu și Boloni. “Adevărul e că mi-a cam tremurat mâna când am aranjat mingea. Bine că nu mi-a tremurat și piciorul”, a declarat Lăcătuș amintindu-și cu emoție de catapultarea mingii sub transversala porții spaniolilor, deschizând scorul pentru români chiar în fața Regelui Juan Carlos, aflat în tribune.

Iubit și respectat, lăudat și premiat, puternic și valoros, Lăcă părăsește Steaua imediat după Coppa del Mondo – Italia 1990 prin transferul la AC Fiorentina, unde a jucat timp de 1 sezon. Urmează 3 ani la Real Ovideo în Spania în perioada 1991-1993, apoi revine la Steaua activând până în decembrie 1999, 3 sezoane fiind și antrenor secund. În 1999-2000 ajunge la FC Național, devenind ulterior antrenorul echipei.

În Divizia A, a mai antrenat pe FC Brașov, Oțelul Galați, Ceahlăul Piatra Neamț și UTA Arad, iar în liga secundă pe Inter Gaz Bucuresti. În toamna lui 2007 devine principal la Steaua pe care o califică în toamna urmatoare în grupele Ligii Campionilor, în dauna celor de la Galatasaray Istanbul. După ratarea titlului de campion în 2009, a demisionat din Ghencea și a preluat pe FC Vaslui cu care a încheiat sezonul 2009-2010 al Liga I pe poziția a treia. Revine la Steaua pentru 1 an, apoi se stabilește în Spania. A mai antrenat CSA Steaua București și între 2018-2019.

Sursa text:

“Super Steaua”-Andrei Vochin-2001/ ediție revizuită de autor în 2009; pagina facebook/CSASteaua; Wikipedia